Comuna Zemeș

 ·         Localizare : N-V județului Bacău, pe cursul superior al râului Tazlăul Sărat. Amonte de localitatea Lucăcești, râul are 26 de km și izvorăște din Plaiul Floca (1204 m; cu două izvoare), Obcina Geamăna, aparținând Culmii montane Goșmanu – Geamăna – Rotundul. Debitul istoric a fost de 284 m³/sec (13 iulie 2015).

 ·         Relieful cuprinde unitatea montană sudică a Munților Geamăna – Goșmanu – Rotundul și Munceii Uture. Altitudinea: N = 1442,3 m (Vf. Cracu Geamăna), S = 465,68 m (Troiță)

 ·         Suprafața comunei Zemeș = 106,86 km² (la fondul funciar: pădure=81,8%; pajiște(pășuni și fânețe)=11,5%, arabil=0,7%), reprezentând 1,62% din suprafața județului Bacău și 2,40% din suprafața bazinului Trotușului.

 ·         Recensământul din anul 2011, evidențiază populația cea mai mare înregistrată = 5248 de locuitori, cu densitatea de 49,10 locuitori / km². La recensământul din anul 2022, s-au înregistrat 4368 de locuitori (date provizorii).

 ·         Satul Zemeș, reședința comunei, are această denumire din anul 1968. Anterior, s-a numit Tazlăul Sărat, Tazlău și Tazlăul de Sus (ianuarie 1956 – februarie 1968). La 1 ianuarie 1956, a luat ființă, în regiunea Bacău, comuna Tazlăul de Sus, cu satele Tazlăul de Sus, Chiliile de Jos și de Sus și Bolătău. Primește în anul 1964, de la comuna Lucăcești, satul Tazlăul de Jos. În luna februarie 1968 s-a numit comuna Zemeș, județul Bacău, fiind alcătuită din două sate – Zemeș și Bolătău, prin comasarea celor cinci sate. Până în anul 2020, comuna a fost condusă de 15 primari.

 ·         Documentele istorice din anii 1440 și 1442, ale domnitorilor Ilie și Ștefan, menționează existența zăcămintelor de țiței pe Valea noastră a Tazlăului Sărat și satul Lucăcești. Fiind primele atestări istorice, putem considera aceste locuri “leagănul industriei petroliere din România”.

 ·         Domnitorul Ștefan cel Mare a făcut danie de pământ la 7 vrednici ostași din aceste locuri, o suprafață de 2355,4 stânjeni (=3364 ha), din plaiul Asăului la V și la E până în proprietățile de la Schitul Frumoasa și Solonț, devenind teritoriu răzeșesc și reprezintă 1/3 din suprafața comunei Zemeș.

 ·         Pentru localitatea Zemeș (Tazlău/Tazlăul Sărat) primele mențiuni documentare sunt: anul 1565 moșia Tazlău, a vornicului Dinga; anul 1639, moșia Tazlăului Sărat a răzeșilor; anul 1782 – moșia Tazlăul Sărat și satul Tazlăul Sărat, ținutul Bacău. În anul 1809, în Scrierea (recensământul / catagrafia) Episcopiei Romanului, se menționează existența în satul Tazlăul Sărat, ținutul Bacăului, a Bisericii “Nașterea Precistii” (actual, Nașterea Maicii Domnului). Crucea din piatră din cimitir, din anul 1705, a decesului Ieromonahului Isaia, demonstrează o existență mai veche de 300 de ani a acestei biserici.

 ·         În anul 1895, în localitatea noastră, s-a utilizat pentru prima data electricitatea în județul Bacău.

 Societatea “Steaua Română” a folosit două grupuri de motoare cu gaz sărac (MGs), obținând 15,5 kW.

 ·         În premieră, forajul mecanic percutant, s-a folosit în satul Tazlăul Sărat, de către Societatea “Steaua Română”. În anii 1905-1908, a fost săpată sonda nr. 1 Zemeș. În anul 1917 erau 15 sonde, toate pe proprietatea prințului Schonburg.

 ·         În anii 1923-1995, localitatea Zemeș era pe primul loc din Moldova în extracția țițeiului. Producția maximă de țiței a fost în anul 1978, aproximativ 0,852 milioane tone; producția maximă de gaze de sondă, în anul 1976 era de aproximativ 0,204 milioane m³.

 În anul 1995 comuna Zemeș și S.P.P. Comănești aveau 12% din producția de țiței a României.

 ·         În anul 1949 a fost descoperit cel mai mare zăcământ de țiței din Moldova, Foale-Tazlău-Moinești. În anul 1949, sondele 1 Foale și 401 Tazlău produceau câte 30 de tone de petrol în 24 de ore.

 ·         Forajul cu turbina s-a realizat pentru prima dată în Moldova – la sonda nr. 256 Cilioaia – Tazlău, în anul 1952.

 ·         În anii ’50, la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București, prof. univ. dr. ing. Mihai Constantinescu, când preda studenților și zăcămintele de petrol din Moldova, afirma: “Zemeșul – Sinaia cu sonde” evidențiind frumusețea locurilor și bogăția lor petrolieră.

 ·         În anii 1952 – 1969, Institutul de Cercetări Foraj – Extracție (I.C.F.E.) din Câmpina, a avut filială în Moldova, cu sediul în satul Tazlău (Zemeș), laboratorul de cercetări științifice pentru petrol. Se cercetau: apele de zăcământ, petrolul, gazele de sondă, noroiul de foraj, cimentul, coroziunile determinate de acidizări, crustele cazanelor cu aburi ș.a.

 ·         În anii 1948 – 1955, medicul generalist Petru Cristea a fost primul doctor venit să-și practice profesia în satul Tazlău. În anul 1952, s-a dat în folosință Dispensarul Foale (finanțarea Oficiului de Foraj și a Schelei de Extracție Zemeș) și în anul 1954 Spitalul Pietrosu (finanțarea Schelei de Extracție Modârzău) care a activat până în anul 1975.

Sursa de documentare:

Monografia comunei Zemeș – județul Bacău – prof. Valeria și Corneliu Dârlău. Zemeș, 12.03.2021

Învățământul Comunei Zemeș

Învățământul de stat funcționează în satul Zemeș (Tazlăul Sărat) din anul 1895; în satul Bolătău, din anul 1927, iar în satul Pietrosu din anul 1946.

Școala „Ștefan cel Mare” din Zemeș

Învățământul primar a luat ființă la 13/25 martie 1895; era școală rurală, mixtă, numită ”Șcóla cătunei Tazlău”, comuna Valea Arinilor.

Primul învățător a fost pr. paroh Neculai D. Comănescu.

-          Învățământul gimnazial – 01 09 1952

o    Școala Elementară de 7 ani – 1952 – 1964

o    Școala Generală de 8 ani – 1964 – 1970

o    Școala Generală de 10 ani (1970 – 1974) și cu treapta I-a de liceu (1974 – 1991)

o    Școala cu clasele I – VIII, 1991 – în prezent 

-          Învățământul liceal seral: septembrie 1959 – august 1972 și treapta I-a de liceu seral, profil mecanic, 1986 – 1991

-          Învățământul fără frecvență, clasele V – VIII, 1971 – 1982

Școala “Ion Creangă” din Bolătău

-          Învățământul primar a luat ființă la 15 octombrie 1927. Primul învățător a fost absolventul de Școală Normală – Iordache Stan

-          Învățământul gimnazial – 01 09 1966.

Școala “Mihai Eminescu” din Zemeș

-          Învățământul primar s-a înființat la 23 09 1946. Prima învățătoare, absolventă a Școlii Normale de Fete din Bacău, a fost Natalia A. Buruiană.

-          Învățământul gimnazial – 01 09 1974

Școala cu clasele I – IV Bolătău

-          Învățământul primar a luat ființă la 01 09 1956. Prima învățătoare a fost Elena Cojocaru.

Învățământul preșcolar

-          7 grădinițe: satul Zemeș

o     3 grădinițe cu program normal: nr. 2, 3 și 4 Zemeș.

o    1 grădiniță cu program prelungit, “Voinicel”

                  satul Bolătău -  3 grădinițe cu program normal, nr.1-3

Școala Specială Zemeș, cu clasele I – VIII, a luat ființă în Comuna Zemeș la 01 09 1979. Și-a încetat activitatea la 31 august 2001. A folosit ca spațiu de școlarizare localul fostului Spital Pietrosu. Elevii proveneau din familii dezorganizate, care își abandonau copiii sau care prezentau deficiențe motorii și psihice recuperabile.

În perioada 1895 – 1949, școala din Zemeș (Tazlăul Sărat) a fost condusă de 9 directori: pr. paroh Neculai D. Comănescu (5 ani și 3 luni), Silimon Condrea, Ioana (Catalina) Gheorghiu – Budu (căsătorită Dârlău) (14 ani și 2 luni), Neculai I. Comănescu, Panaite I. Comănescu (4 ani), institutoarea Sofia C. Comănescu (1 an); Petre Toma – Nedelcu (10 ani), Ion Făiniță, Petrache C. Lungu (17 ani).

La 28 05 1995, s-a sărbătorit Centenarul școlii. Au participat fiii satului și oficialități locale.

În anul școlar 1995/1996, în comuna Zemeș, existau 3 școli cu clasele I-VIII, o școală cu clasele I-IV, cu un post de învățător și 7 grădinițe. Personalul didactic cuprindea 55 de persoane, personalul nedidactic, 13 persoane; 660 de elevi și 264 de preșcolari.

La investigația din anul 1995, în rândul foștilor elevi, luând drept criteriu absolvirea de școli normale și instituții de învățământ superior, în această perioadă de un secol, s-au găsit 161 de cazuri, repartizate în categoriile: 31 de absolvenți de școli normale, 18 profesori, 19 economiști, 51 de ingineri, 18 subingineri, 15 ofițeri, 4 preoți, 2 juriști, 2 medici și un informatician.

Exemplificăm persoanele valoroase în domeniul lor de activitate: doctor în drept, prof. Ioan P. Comănescu; prof. univ. dr. ing. Ion P. Tudor; erou sublocotenent, învățător Christian N. Comănescu (absolvent al Școlii Normale din Bârlad); erou sublocotenent Constantin D. Dârlău, absolvent al Facultății de Teologie din Chișinău – nehirotinit; economistul Daniel V. Pintilie, inginerii Ioan (Jănică) A. Dârlău, Constantin C. Milea, Virgil I. Zota și Vasile I. Catană; colonelul Daniel A. Dârlău și dr. în șt. economice – Aurel N. Camară.

La data de 01 09 2007, Școala cu clasele I – VIII “Ștefan cel Mare” din Zemeș, devine unitate de învățământ cu personalitate juridică/independent, care dispune de conducere și sigiliu propriu, buget propriu, gestionează actele de studii, statele de funcții, carnetele de muncă și evidența școlară.

Are arondate ca structuri/secții din grupul școlar, următoarele unități de învățământ:

-          Școala cu clasele I-VIII “Mihai Eminescu” Zemeș;

-          Școala cu clasele I-VIII “Ion Creangă” Bolătău;

-          Școala cu clasele I-IV nr. 2 Bolătău;

-          Grădinițele cu program normal din Bolătău și Zemeș

-          Grădinița cu program normal și prelungit “Voinicel” Zemeș

Se desființează funcțiile de director la unitățile devenite structuri.

Situația determinată de micșorarea natalității și a plecării tinerilor în străinătate pentru a munci au favorizat încetarea activității unităților de învățământ devenite structuri:

-          Școala cu clasele I-IV nr. 2 Bolătău: 31 08 2010

-          Grădinițele cu program normal nr. 2 Bolătău: 31 08 2013

-          Școala gimnazială “Mihai Eminescu” Zemeș, învățământul gimnazial: 31 08 2015 și învățământul primar: 31 08 2016

-          Grădinița cu program normal nr. 4 Zemeș: 31 08 2017

-          Grădinița cu program normal nr. 1 Bolătău: 31 08 2018

În anul școlar 2019/2020, în comuna Zemeș, își desfășurau activitatea 36 de persoane.

Școala Gimnazială “Ștefan cel Mare” Zemeș, unitate școlară cu personalitate juridică, mai avea în subordine: Grădinița cu program normal și prelungit “Voinicel” Zemeș și Grădinița cu program normal nr. 3 Zemeș; Școala Gimnazială “Ion Creangă” Bolătău cu 2 clase la învățământ primar (III+IV), cu 24 de elevi și 2 clase de învățământ gimnazial (VI+VII), cu 32 de elevi și Grădinița cu program normal, din incinta școlii, cu 13 preșcolari.

În anul 2010, la 15 ani da la Centenarul școlii, un număr de 176 de foști elevi au absolvit studiile de învățământ superior și școli pedagogice / post liceal de stat sau particular. Predominau profesiile: 50 de economiști, 37 de profesori, 35 de ingineri, 8 juriști, 6 învățători, 5 psihologi, 2 ofițeri ș.a.

Din cele 176 de persoane investigate, erau 15 persoane care au absolvit 2 facultăți. Mai existau și 21 de studenți, în ani terminali de studiu. Aproximativ 40% dintre absolvenți reușeau să lucreze în domeniul pregătirii profesionale.

Între anii 1949 – 2020, la Școala Ștefan cel Mare din Zemeș au fost 18 cadre didactice în funcția de director: Alicsandru A. Dârlău (7 ani), Virgil Mariș (4 ani), Georgeta Popescu (4 ani), Ioan Crăciun (4 ani și director adjunct 7 ani), Constantin Cucu (2 ani), Emilia Dinu (6 ani), Elena Chira (1 an), Corneliu Dârlău (4 ani și 9 luni), Petru I. Prohozescu (9 ani și 6 luni), Ioan D. Popa (4 ani și 3 luni), Tinca Dârlău (2 ani), Maria S. Ghimpău (1 an și 9 luni), Didina Purcaru (10 ani), Ana Szöcs (3 ani), Munteanu Daniel (4 ani), Ionela-Aurora Hoțu (1 an), Marinela N. Spataru (1 an) și Daniela N. Marian (27 noiembrie 2015 – în continuare).

Dintre absolvenții școlii, până la sărbătoarea Centenarului școlii, erau 3 persoane cu titlul de doctor în științe – considerate personalitățile comunei Zemeș.

                Ioan P. Comănescu (n. 1914 – d. 1998)

                S-a născut la 16.12.1914 și a fost fiul învățătorilor Panaite  (Anibal) și Sofia Comănescu. Absolvent a 4 clase la Școala Primară Rurală Mixtă din satul Tazlăul Sărat și al Liceului Internat (actualul Colegiu “Costache Negrutzi”) din Iași și a Facultății de Drept de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași. A fost doctor în Drept din anul 1962; aproximativ 50 de ani (49 de ani și 8 luni) a fost judecător, din care judecător și președinte la Colegiul Civil, la Tribunalul Suprem (1955 - 1986), președinte 11 ani, 30 de ani arbitru al Comisiei de Arbitraj Internațional de la Camera de Comerț și Industrie, București. Membru al Asociației Oamenilor de Știință de la Academia Română. Membru al Comisiei Management de la Academia Română. În anii 90 a fost profesor la 2 facultăți particulare de Drept din București. A fost veteran de război. A decedat la 06.09.1998.

                Ioan P. Tudor (n. 1924 – d. 2009)

S-a născut la 27.08.1924. A fost absolvent a 4 clase la Școala Primară completă de 7 ani Tazlău și a Liceului “Ferdinand I” din Bacău. Absolvent al Facultății de Silvicultură din Brașov. Doctor în Științe Biologice din anul 1964, după un doctorat cu frecvență de 4 ani la Moscova. A urcat toate treptele ierarhiei universitare, fiind prof.univ.dr.ing. A fost profesor universitar în specialitatea Entomologie din 1971. A fost Prodecanul Facultății de Silvicultură din Brașov, în perioada 1968 – 1972. Din anul 1968 a fost conducător de doctoranzi în specialitatea “Protecția Pădurilor”. A decedat la 29.11.2009.

Aurel N. Camară (n. 1946)

S-a născut la 09.12.1946, în satul Tazlău, comuna Lucăcești, județul Bacău.

Absolvent al Școlii Elementare de 7 ani din comuna Tazlăul de Sus (1961), al Școlii Medii Mixte din Moinești (1965) și al Facultății de Științe Economice, secția Economia Industriei de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași (1970) - ca șef de promoție.

A fost repartizat la Comitetul de Stat al Planificării (C.S.P.) din București, unde s-a preocupat de planificarea și prognoza indicatorilor sintetici a economiei naționale. În paralel, timp de peste 20 de ani, a desfășurat și activitate didactică ca asistent, lector și profesor asociat la Catedra de Cibernetică și Statistică, Planificare și Prognoză din cadrul Academiei de Științe Economice din București. A fost coautor al cursurilor universitare de avuție națională, planificare și prognoză și al caietelor de aplicații pentru studenții de la facultățile economice (traduse în limbile engleză, franceză și spaniolă). Coautor al volumelor apărute la Editura Economică, sub egida Academia Române – “Cunoaște România” (2004), acordându-li-se premiul “Virgil Madgearu”.

În perioada 1992 – 2001 și iulie 2003 – 2010, a fost expert-financiar contabil la Curtea de Conturi a României.

În anul 1995, a obținut  titlul de doctor în Științe Economice, cu teza “Model economico-matematic de previziune macroeconomica”. Examenul de doctorat a fost susținut la A.S.E. București, sub conducerea științifică a academicianului Emilian Dobrescu.

În perioada 2001 – iulie 2003, a fost președintele Institutului Național de Statistică. În această calitate a coordonat realizarea Recensământului Populației și al Locuințelor și Recensământul General Agricol.

S-a pensionat în anul 2010.

Foști elevi ai școlii care s-au remarcat în mod deosebit până la sărbătorirea Centenarului învățământului din localitatea Zemeș:

1.     Christian N. Comănescu (1895-1917) ar fi împlinit în anul Centenarului învățământului din comuna Zemeș, 100 de ani. S-a născut la 14 septembrie 1895, în familia preotului Neculai D. Comănescu, primul învățător, și prezvitera Ecaterina. A fost primul absolvent al aceștei școli, care a urmat cursurile unei școli superioare celei din localitate. A fost absolvent și premiant a 5 clase de învățământ primar (1907) având ca învățătoare pe Ioana (Catalina) Dârlău, diriginta școlii. Urmează primii doi ani la Liceul Principele Ferdinand din Bacău. După decesul tatălui său (decembrie 1908), se reorientează profesional, urmând cursurile Școlii Normale de învățători “Principele Ferdinand” din Bârlad, cu durata de 6 ani (1909-1915), devenind învățător. Absolvent al Școlii de Ofițeri de Infanterie din Bacău și era sublocotenent la Regimentul 27 Infanterie. Este erou în luptele din august 1917, de la Cireșoaia, cota 771.

2.     Constantin D. Dârlău (1907 - 1941). Născut la 11 ianuarie 1907, în familia Dumitrache și Elena Dârlău. A absolvit 5 clase primare la Școala Primară Mixtă Tazlăul Sărat (1919). Urmează cursurile Seminarului “Sfântul Gheorghe” din Roman(1927) apoi este licențiat în Teologie la Facultatea  din Chișinău (1932) – nehirotinit. Este erou sublocotenent la 07 august 1941, în luptele de la Dolna – Miclăușeni, în Basarabia.

3.     Ioan (Jănică) A. Dârlău (1904 - 1986) S-a născut la 28 ianuarie 1904 din părinții Alicsandru (Sandu) I. Dârlău și Ioana (Catalina) I. Gheorghiu-Budu. A absovit învățământul primar în localitatea natală. A fost absolvent al Liceului “Ferdinand I” din Bacău și a Facultății de Silvicultură, promoția 1924-1928 de la Institutul Politehnic din București, prima promoție de ingineri silvici din țară. Ca inginer silvic a îndeplinit funcțiile: inginer în București la C.A.P.S., șeful Ocolului Silvic Galu Neamț; șeful secției în Ministerul Agriculturii și Domeniilor; director silvic județul Brașov, 1945-1948; șef Serviciu Împăduriri la Direcția Regională Silvică Oradea (1949-1970). S-a pensionat în  anul 1970. În perioada 1970-1972 a lucrat ca expert tehnic în Biroul de Expertiză Bacău. După 54 de ani de activitate a decedat în aprilie 1986, la Bacău.

4.     Daniel A. Dârlău (1918-2001) Născut la 29.07.1918, din părinții Alicsandru și Ioana Dârlău. Studii: învățământul primar (1925-1929) în localitatea natală; clasele I-VII Liceul “Ferdinand I” din Bacău (1926-1936); clasa a-VIII-a, Liceul “Sfântul Sava” din București (1936-1937). Școala de ofițeri de Infanterie din București (1937-1940). Ocupație: în al Doilea Război Mondial a luptat pe ambele fronturi până la 9 mai 1945. Comandant de regiment în diferite localități și unități. Veteran de război. Ofițer superior cu gradul de colonel. A decedat la 16 aprilie 2001.

5.     Daniel V. Pintilie (1925-1995) S-a născut la 24 octombrie 1925 din părinții Vasile I. Pintilie și Virginia P. Dârlău. Daniel a fost economist. Studii: absolvent al Liceului Comercial din Bacău (1937-1945); Universitatea din Cluj, Facultatea de Drept (1946-1948); Institutul de Studii Economice și Planificare din Brașov (1948-1951). Ocupație: economist principal de specialitate în Ministerul Finanțelor; expert financiar contabil. A decedat în anul 1995.

6.     Constantin C. Milea (1926-1967) A fost absolvent al Institutului de Petrol și Gaze din București (1951), cu specialitatea “minier de petrol”. A fost șef de serviciu adjunct în Ministerul Petrolului, Serviciul Producție, Extracție Țiței.

7.     Virgil I. Zota (1930-2022) S-a născut la 10 februarie 1930, din părinții Ioan C. Zota și Verginia N. Comănescu. După absolvirea învățământului primar, urmează cursurile Liceului “Ferdinand I” din Bacău și ale Liceului din Buftea, București. A fost absolvent al Institutului Politehnic din Galați, Facultatea de Mecanică, secția Construcții Nave, cu specialitatea inginer construcții nave, mașini și instalații de bord (1951-1956). A fost inginer proiectant la Șantierul Naval din Galați (S.N.G.), inginer șef Fabrică S.N.G. și director de Fabrică Corpuri Nave S.N.G. A decedat la 15 decembrie 2022.

8.     Vasile I. Catană (1930-2014)  S-a născut la 29 martie 1930 în comuna Lucăcești, județul Bacău. După absolvirea a 4 clase la Școala Primară Mixtă din satul Tazlăul Sărat (1941), a urmat cursurile Școlii de Ucenici de la Fabrica de Avioane din Brașov; Liceul “Prof. Dr. Ioan G. Meșotă” (numit din anul 1948 Școala Medie Tehnică Energetică) din Brașov (1951). A fost absolvent al Institutului Politehnic din Leningrad, Facultatea de Electromecanică (1951-1957). Cunoștea bine limba rusă. A fost angajat la Ministerul Apărării Naționale, ca șef de Colectiv de Proiectare de la Clinceni. A fost 14 ani șeful Secției de Sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici, București. Sculptorul în lemn, Vasile Catană, a avut 16 expoziții în țară și 5 expoziții în S.U.A., cu aprecieri. S-a pensionat în anul 1990, de la Ministerul Apărării Naționale. În luna aprilie anul 2014, la Editura Vicovia din Bacău, apare: Vasile Catană, “Poezii”, volumele I și II, 502 pagini, corectura și prefața – profesor Eugen Șendrea din Bacău. Cartea a apărut cu sprijinul financiar al Consiliului Local Zemeș și al primarului Costel Dudău. A decedat în București la 7 iulie 2014.

Dintre foștii elevi ai școlii, perioada 1955 – 2020, cu activități deosebite, menționăm pe Lucica C. Ciupercă (născută Hârlea), Vasile V. Necula și din domeniul sportului pe Iuliana Popa.

Lucica C. Ciupercă (născută Hârlea) S-a născut la 12 august 1959, în comuna Lucăcești, regiunea Bacău.

Studii: ciclul gimnazial, Școala Generală nr. 1 Zemeș (1974), Liceul Sanitar din Bacău (1978), Universitatea Al. I. Cuza din Iași, Facultatea de Istorie și Filosofie, specialitatea Filosofie-Istorie (1982); Gradul didactic I, 2004, Masterat în domeniul Management Financiar, Contabilitate și Informatică, la Universitatea “George Bacovia” din Bacău (2005).

A participat la un curs de formare în S.U.A. în cadrul International Visitors Leadership Program, în august-septembrie 2007, obținând certificat de formator național în Programul de educație civică a elevilor. Ambasadorul S.U.A. de la București, J.D. Crouch i-a decernat o diplomă de execelență.

Și-a desfășurat activitatea ca profesor la Școala Generală nr. 3 din Bacău (1982-1990); la Grupul Școlar de Chimie Industrială (1990-1995) și la Colegiul Național “Ferdinand I” din Bacău (1995-2021); inspector școlar de specialitate la disciplinele socio-umane și învățământ special, în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Bacău (2013-2014) și în paralel cu activitatea didactică a fost profesor metodist la Casa Corpului Didactic (C.C.D.) ”Grigore Tabacaru” Bacău (2010-2021), fiind coordonatoarea Centrului Regional de Resurse pentru Educație Civică Bacău, înființată în baza unui acord dintre ambasada S.U.A. la București și Ministerul Educației și Cercetării (M.E.C.), pe care îl conduce din anul 2007. În perioada 1990-1995, a fost secretar științific al școlii pilot UNESCO, în cadrul Programului “Educație pentru pace prin valorile culturii naționale și universale”. A urmat cursuri de formare profesională și a implementat în școală programe de educație antreprenorială, educație economică eficientă și educație civică a elevilor. A coordonat proiecte educaționale și de învățare în beneficiul comunității. Astfel, cu proiectul Take Action!, a participat la forumul “Forumul Național de Educație Civică” din cadrul Summit-ului NATO de la București, din aprilie 2008. Elevii săi au participar la numeroase programe internaționale. Se evidențiază programul “Tinerii înțeleg politica” (3 elevi în Slovenia – iulie 2009) cu rezultate foarte bune.

Elevii pe care i-a pregătit au luat numeroase premii la olimpiade și concursuri școlare.

La Olimpiada Internațională de Filosofie, de la Istanbul (1996), elevul participant a obținut locul 4, iar la Varșovia (1997), a obținut premiul al doilea. Absolvenții colegiului din Bacău, pregătiți de doamna profesoară, au fost admiși la facultățile din centre universitare din România și din străinătate. Este coautoarea manualului de economie pentru clasele a X-a și a XI-a, realizat împreună cu prof. univ. dr. Vasile Nechita, de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași, aprobat de M.E.C. (2001) și a manualului “Educație pentru cetățenie activă” (apărut în 2007 la Editura C.C.D. Bacău).

S-a pensionat în anul 2021, dar continuă activitatea la C.C.D. din Bacău, cu ¼ din normă.

Vasile D. Necula S-a născut la 12.06.1962.

Studii:

-          Școala Generală nr. 1 Zemeș, 1977

-          Liceul Militar de Marină “Al. I. Cuza”, Constanța, 1981

-          Institutul de Marină “Mircea cel Bătrân”, Constanța, 1985

-          Academia de Înalte Studii Militare, Facultatea de Interarme, Secția Marină, București, 2000

-          Curs perfecționare comandanți nave, 1987

-          Curs șefi de armă navigație, 1995

-          Curs postuniversitar eșalon unitate de nave, 1997

-          Curs postuniversitar de conducere, 2005

-          Curs intensiv de limbă franceză, 1998

-          Curs de limbă engleză intermediar, 2009

Funcții:

-          De la comandant vedetă torpiloare, Divizionul 81 VT, 1985-1989, a parcurs ierarhia militară, maritimă, fiind: comandant Divizion nave școală luptă, 2006-2008

-          Locțiitor al Șefului de Stat Major, pentru spijin la Comandamentul Flotei, 2008-2009

-          Locțiitor al Șefului de Stat Major pentru instrucții la Comandamentul Flotei – 2009-2012 și Șeful Direcției Hidrografice Maritime (07.05.2012 – 30.09.2016).

Grade: căpitan comandor – 2001; comandor marină – 2006. Primește “Emblema de onoare a Armatei Române”; “Emblema de onoare a Statului Major General” și Ordinul “Virtutea Maritimă în grad de cavaler”.

S-a pensionat în anul 2016.

Iuliana Popa

S-a născut la 05.06.1996, în familia Doru-Mirel și Viorica Popa din satul Bolătău.

Studii:

-          Învățământul primar (2002 – 2006) la Școala cu clasele I-IV din satul Bolătău

-          Învățământul gimnazial (2006-2009) la Școala cu clasele I-VIII “Ștefan cel Mare” din Zemeș și a aboslvit clasa a VIII-a (2010) în localitatea Snagov

-          Liceul Teoretic “Mihail Kogălniceanu” din Snagov, cu diplomă de bacalaureat

-          Universitatea “Valahia” din Târgoviște, Facultatea de Științe Umaniste, cu examen de licență

-          Anul 2020 termină cursurile de masterat de la Facultatea de Educație Fizică și Sport, Universitatea Ecologică din București.

A fost selecționată și a început să practice canotajul la Clubul Sportiv al Armatei “Steaua București”, din vara anului 2009, la vârsta de 13 ani. În anul 2012, obține prima medalie de aur la Campionatul Mondial de la Plovdiv (Bulgaria), în proba de 8 rame + cârmaci (8+1) juniori, echipajul în a cărei componență era și Iuliana Popa, fiind clasat pe locul 1.

În anul 2015, a intrat în lotul de seniori. Datorită rezultatului din cadrul regatei preolimpice de la Lucerna (Elveția), echipajul 8+1 a reușit să se califice pe primul loc la Jocurile Olimpice de vară din 2016. Astfel, la Rio de Janeiro (Brazilia) echipajul de canotaj 8+1 a obținut locul 3, cu medalia de bronz. Iuliana era cea mai tânără component a lotului României. În anul 2017, echipajul 8+1, din care făcea parte și Iuliana Popa, au obținut două medalii de aur: prima la Europenele de Senioare de la Racice (Cehia) și a doua la Campionatele Mondiale de la Sarasota (S.U.A.), readucând României, după o pauză de 18 ani, titlul de campioană mondială la proba de 8+1. În anul 2018, cu medalia de aur obținută de echipajul de senioare de 8+1, la Campionatul European de la Glasgow (Anglia), canotoarele noastre, au participat la Campionatul Mondial din 2018, de la Plovdiv (Bulgaria), unde echipajul s-a clasat pe locul 5. În perioada 31 mai – 02 iunie 2019, echipajul de senioare la proba de 8+1, la care activa și Iuliana Popa, a obținut la Campionatul European de la Lucerna, locul I cu medalia de aur. Este un exemplu de ambiție, curaj, perseverență, dăruire și multă muncă. La 01 decembrie 2018, Primăria Comunei Zemeș, i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare.

Documentare:

-          Prof. Valeria Dârlău, Prof. Corneliu Dârlău -  Monografia Școlii “Ștefan cel Mare” și a comunei Zemeș, Editura Rovimed Publishers - Bacău, 2012, 426 p. A4

-          Corneliu Dârlău, Valeria Dârlău - Monografia comunei Zemeș, județul Bacău – Ediția a III-a (revăzută și adăugită), Editura Rovimed Publishers - Bacău, decembrie 2020, 404 p.